Când apari seniorita în parc pe-nserat
Curg în juru-ţi petale de crin
Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat
Şi ai trupul de şarpe felin
Gura ta e-un poem de nebune dorinţi
Sânii tăi un tezaur sublim
Eşti un demon din vis care tulburi şi minţi
Dar ai zâmbetul de heruvim
Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza
Cine te-a iubit
Câţi au plâns nebuni după tine
Şi câţi au murit?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce Zaraza
Să mă-mbete mereu!
De a ta sărutare Zaraza
vreau sa mor şi eu.
________________________________
Cuando apareces en el parque
al atardecer, señorita,
pétalos de lirio blanco caen sobre ti;
dulce deseo y destellos
de pecado arden en tus ojos
y tienes cuerpo de serpiente felina.
Tu boca es una oda a los deseos locos,
tus pechos un sublime tesoro,
eres un demonio de sueños
que se revuelve y miente,
pero tienes sonrisa de querubín.
¿Me quieres decir, hermosa Zaraza,
quién te ha amado,
a cuántos fulminaste de locura
y cuántos han muerto?
Quiero que me des tus boca dulce, Zaraza,
¡que me envenenes eternamente!
De tu beso, Zaraza,
yo quiero morir también.
